Providenţa - lucrarea iubirii divine în lume
Omul a fost investit ca rege al Creaţiei ( Fac.1.28-30), având putere asupra tuturor făpturilor, iar Dumnezeu l-a făcut mediator între Sine şi făpturi, dându-i sarcina să le ducă la perfecţiune unindu-le cu El prin participarea la harul Duhului Sfânt primit de el. Omul avea misiunea, după Sfântul Maxim, de a uni raiul şi restul pământului, şi prin urmare de a le da tuturor creaturilor posibilitatea de a participa la condiţia paradisiacă. Dar atunci când Adam s-a întors de către Dumnezeu, natura a încetat să mai fie supusă. Ca urmare a păcatului strămoşesc dezordinea s-a instalat între făpturi ca şi în om: „Blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!” (Fac.3.17.) a zis Dumnezeu lui Adam, anunţând catastrofa cosmică ce a decurs din greşeala lui. Omul dezbrăcat de har a devenit slab şi vulnerabil în faţa stihiilor naturii. Dar Dumnezeu, care „a...
